Despre Municipiul Beius se pot spune multe. Ne gasiti in Depresiunea Beiusului sau Tara Beiusului cum
mai este cunoscuta, la 64 km de Municipiul Oradea, pe DN 76/ E79, coordonatele geografice 4639?N
2221?E. Alte localitati apropiate sunt Stei 24km si Vascau.
Beiusul este un oras-cetate naturala, strajuita din trei parti de masive ale Carpatilor Occidentali. Este
asezat pe cursul mijlociu al Crisului Negru.
Oricare ar fi motivul vizitei dumneavoastra in Tara Beiusului, aveti cu siguranta cu ce sa va ocupati
timpul liber. Vechi ruine ale unor cetati, de la Belovar sau Soimi, paduri ce se gasesc la mai putin de 20
de km in orice directie ati lua-o, biserici vechi de lemn, zeci de pesteri, 2 partii de ski la Vartop si Stana
de vale, rezervatia naturala Padis, ape cristaline, un strand, etc.
Satele din imprejurimi pastreaza vii obiceiuri vechi ale locuitorilor.
Principalele atractii beiusene sunt: Muzeul Etnografic Beius, Targul de Joi, al doilea Liceu de limba
romana din Transilvania, actualmente Colegiul National Samuil Vulcan.
Istoria unui tinut este totdeauna marcata de resursele naturale si pozitia geografica care influenteaza
direct felul in care se dezvolta o comunitate. In acest sens Tara Beiusului intinsa intre Muntii Bihorului,
Codru Moma si Padurea Craiului a oferit locuitorilor stabliliti aici toate resursele: pamant roditor fertilizat
de Crisul Negru, lemn, patra, fier, apa.
Prezenta omului in aceste tinuturi este datata cel putin din paleolitic, date fiind descoperirile
arheologice din Pestera Ursilor de la Chiscau, Comuna Dobresti si Sighistel, constand in unelde de piatra
si os. Descoperiri din perioada neolitica s-au facut la Rabagani langa izvoarele natural termale, intr-o
asezare descoperita arheologic, constand in unelte de piatra si toporase tip calapod.
Alte obiecte, adica fragmente ceramice, fragmente de lame si aschii de silex, o daltuta di gresie slefuita
s-au gasit pe malul Crisului Negru, pe platoul Botocana. Pe Piatra Petranilor s-au gasit materiale
arheologice din trei epoci istorice: cioburi neolitice si eneolitice, cioburi de factura hallstattiana, cioburi
dacice cenusii si fragmente ceramice din prefeudalism.
Tracii au lasat urme din epoca bronzului si prima varsta a fierului in localitatile Cociuba Mare, Petrani si
Rabagani. Bronzuri s-au gasit de asemenea la Rabagani, Josani si Cabesti.
Descoperiri arhelogice in Tasad au scos la lumina urme de locuinte, gropi, depozite de bronz, ceramica
lucrata manual, obiecte casnice, ceramica dacica lucrata cu roata. Zona avea un comert deschis cu
alte regiuni, dovada fiind obiecte "de import" de origine italiana, monede de argint din Appolonia si
Dyrrhachium localitati vechi de pe malul Marii Adriatice si podoabe dacice de argint.
Si romanii au ajuns in zonele noastre, dovada fiind minele de la Baita.
Cea mai veche mentiune referitoare la acesti tinut dateaza din secolul al XII-lea. Tara Beiusului era un
feud al episcopiei catolice maghiare din Oradea, "o ctitorie a Regelui Vladislav I cel Sfant". Romanii de
aici sunt amintiti ca "cei dintai si mai vechi iobagi ai acestei mari latifundii episcopesti... ca bastinasi ai
locului, cu drepturi, privilegii si organizatii particulare". Beiusul a crescut ca oras in evul mediu.
Contextul economic si buna amplasare au contribuit la dezvoltarea orasului.